Revista CDI nr. 3

Numărul 3, mai 2010

                                                                           REVISTA C.D.I.

                                                   Documentare – informare profesională

                                                    Revista profesorilor documentarişti

                                                    Echipa de redactare a acestui număr:

Profesori documentarişti:

Laura Păicuţ, Delia Vidican, Lavinia Buha

CUPRINS:

Instituţiile culturale ale Oradiei

Spaţiile din CDI – Lavinia Buha

Profesorul documentarist perfecţionarea prin grade didactice – mit sau realitate? – Laura Păicuţ

Calendar cultural – luna mai Despre Murphy

ISSN 2067 – 5976

INSTITUŢIILE CULTURALE ALE ORADIEI

“Educatia inseamna sa stii unde sa te duci pentru a gasi ceea ce ai nevoie sa stii; si inseamna sa stii cum sa folosesti informatiile pe care le afli.”

                                                                  William Feather

Oradea s-a bucurat de o viaţă socială şi spirituală variată şi complexă încă din secolul al XIX-lea, oraşul jucînd un rol important în cultura românească. Existau aici societăţi culturale şi publicaţii încă din anii 1850, unele având rezonanţă în viaţa oraşului şi în prezent.

Cele mai importante instituţii culturale  ale oraşului Oradea sunt:

•Biblioteca Judeţeană “Gh. Şincai”, bibliotecă publică de nivel judeţean, cu profil tradiţional enciclopedic.  Se deschide la 11 septembrie 1912 şi devine din anul 1950  bibliotecă regională. Începând cu anul 1974, biblioteca a devenit judeţeană, iar din 19 noiembrie 1991 a primit numele marelui istoric iluminist Gheorghe Şincai. Biblioteca dispune în prezent de o colecţie care însumează peste 642 000 unităţi de inventar.

•Teatrul de Stat, a cărui inaugurare a avut loc la 15 octombrie 1900, reprezintă una dintre clădirile cele mai impunătoare – în stil secesion -  ale oraşului Oradea. În prezent teatrul are o secţiune în limba română şi una în limba maghiară.

                        Teatrul de Stat pentru copii şi tineret “ArcadiA ” dispune de două secţiuni, una în limba română şi una în limba maghiară.

         •Casa de cultură a municipiului a fost înfiinţată în anul 1968, spectacolul de inaugurare având loc în anul 1972. De-a lungul timpului aici s-au desfăşurat o serie de evenimente la care au participat distinşi oameni de cultură ai judeţului şi nu numai.

           •Muzeul Ţării Crişurilor a fost inaugurat la 17 ianuarie 1971, impunându-se ca un centru cultural-ştiinţific pentru comunitatea de aici şi nu numai. Cuprinde următoarele secţiuni: istorie, etnografie, artă, ştiinţele naturii.

           •Muzeul memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit, în perioada 1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei “Familia”. A fost inaugurat în anul 1965 cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui secol de la apariţia revistei “Familia”.  Muzeul cuprinde colecţii ale revistei “Familia”,

creaţii spirituale ale marelui om de cultură Iosif Vulcan, precum şi obiecte care i-au aparţinut acestuia.

              •Muzeul “Ady Endre” a fost inaugurat în anul 1955. Legăturile strânse pe care poetul le-a avut cu oraşul de pe Crişul Repede au stat la baza creării acestui muzeu. În patrimoniul lui se găseşte colecţia cuprinzând volume din opera scriitorului, precum şi documente şi manuscrise care i-au aparţinut. Tot aici se află  numeroase reviste literare apărute de-a lungul secolului XX.

                                                                           DELIA VIDICAN – PROFESOR DOCUMENTARIST

                        SPATIILE  CENTRULUI DE DOCUMENTARE SI INFORMARE

Spaţiile centrului de documentare şi infomare trebuie să aibă o relaţie funcţională unele cu altele şi să ofere un cadru agreabil de studiu. Delimitarea lor se poate realiza atât prin mobilier cât şi prin elemente de semnalare, ţinându-se cont că această structură este în continuă evoluţie.

a) Spaţiul de primire şi spaţiul documentaristului

Amplasarea se va face la intarea în C.D.I., pentru ca fiecare utilizator să poată

cere cu uşurinţă informaţiile de care are nevoie şi să se înscrie în registrul de evidenţă,

specificând totodată scopul venirii în C.D.I. Dotări recomandate:

birou documentarist;

scaun mobil;

calculator şi imprimantă;



raft/dulap pentru documentele care nu sunt cu acces liber;

conexiune Internet;

fişiere/soft documentar;

telefon;

panou afişaj;

mobilier pentru depozitarea bagajelor şi a hainelor groase.

b) Spaţiul informatic

      

Amplasarea va fi realizată astfel încât ecranul calculatoarelor să poată fi văzut de la biroul

documentaristului şi să nu deranjeze activităţile din alte spaţii. Dotări recomandate:

mobilier specific multimedia;

calculatoare;

imprimantă.

c) Spaţiul de lucru individual

Se va amplasa în apropierea spaţiului de documentare şi informare şi va avea următoarele

dotări:

mese individuale;

scaune.

d) Spaţiul de lucru pe grupe

Acest spaţiu poate coincide cu spaţiul de documentare sau poate fi amenajat într-o altă

sală, în funcţie de numărul de utilizatori şi de specificul instituţiei şcolare.Dotări recomandate:

mese

scaune.

e) Spaţiul pentru presă

Poate funcţiona separat sau poate fi integrat într-un alt spaţiu. Dotări recomandate:

mobilier specific pentru păstrarea periodicelor: rafturi, cleme cutii speciale.

f) Spaţiul audiovizualului

Se va amplasa în sala principală sau într-o altă sală din imediata apropiere a C.D.I.,

comunicând cu acesta. Dacă acest spaţiu nu dispune de o sală aparte, se va amplasa astfel încât

lumina să nu cadă pe ecranul de proiecţie sau pe cel al televizorului. Acest spaţiu va avea

minimum 15 locuri pe scaune. Dotări recomandate:

Video, televizor, CD-player, DVD, diapozitivele etc.

Rafturile se vor aşeza orizontal (având sertare rabatabile pentru plasarea comentariului).

Atenţie la noua prezentare a documentaţiei fotografice;

Masă luminoasă adaptată la dimensiunea sertarelor (pentru ca diapozitivele să poată fi

scoase pentru consultare când este nevoie);

Pentru casete audio şi video este necesar:

Dulap cu vitrină securizat;

Căşti, magnetofoane şi video-uri pentru a permite ascultarea pe loc fără a deranja alţi

utilizatori.

g) Spaţiul pentru cadrele didactice

Se va amplasa într-o sală anexă, în măsura în care spaţiul o permite, sau izolat de spaţiul

elevilor. Dotări recomandate:

mese;

scaune;

calculator şi imprimantă;

documente specifice.

h) Spaţiul de orientare şcolară şi profesională

Amplasarea se va face într-un loc uşor accesibil, în interiorul C.D.I. sau într-o sală anexă.

- Se va ţine cont de profilul şcolii si de centrul de interes al elevilor

- Documentaţia pentru fiecare calificare si profesie in parte.

Dotări recomandate:

calculator conectat la Internet;

mese;

scaune;

panou afişaj;

documente specifice.

i) Spaţiul lecturii de destindere

Se va amplasa astfel încât să ofere o oarecare izolare de celelalte spaţii. Se va avea în

vedere ca spaţiul să fie agreabil şi comod şi lumina să fie suficientă, de preferinţă naturală.

Dotări recomandate:

romane, reviste, albume, poezii, nuvele etc.;

rafturi;

cutii speciale pentru albume etc.;



fotolii sau canapea;

măsuţă joasă;

masă de lucru cu scaune;

calculator pentru consultarea fondului, dacă există un soft documentar.

j) Spaţiul de afişaj

Amplasarea se va face în interiorul C.D.I., în locuri uşor accesibile şi vizibile în unitatea

şcolară, de exemplu la intrarea în centrul de documentare şi informare. Documentele afişate vor

ţine cont de de publicul căruia le sunt adresate iar informaţiile conţinute de acestea vor fi concise

şi actuale. Este de recomandat ca pe fiecare panou de afişaj să existe un material de semnalare

explicit, acelaşi pe toate panourile (de ex.: sigla C.D.I., o culoare caracteristică C.D.I. etc.).

Dotări recomandate:

panouri de afişaj;

cleme, piuneze etc.;

documente de actualitate.

k) Spaţiul de documentare

Este un spaţiu larg care trebuie să poată primi un număr mare de cititori (de ex.o clasă de

elevi). Este recomandabil ca plăcile rafturilor să fie mobile pentru a permite aranjarea verticală a

documentelor în format mare (cum ar fi atlasele sau enciclopediile). Dotări recomandate:



mese individuale;

scaune;

tablă mobilă;

calculator;

documente diverse;

rafturi pentru documente;

retroproiector.

l) Spaţiul expoziţional

Acest spaţiu se poate amplasa fie în interiorul, fie în exteriorul centrului de documentare

şi informare. Dotări recomandate:

panouri.

m) Spaţiul pentru stocare şi arhivare

Amplasarea  lui  se  va  realiza  într-o  sală  anexă  centrului  de  documentare  şi

informare.Dotări recomandate:

rafturi înalte;

dulapuri;

scară.

n) Spaţiul de multiplicare a documentelor

Se poate amplasa fie în interiorul centrului de documentare şi informare, fie într-o sală

anexă a acestuia. Acest spaţiu are nevoie de o bună ventilaţie, indiferent de locul unde este

amplasat. Având în vedere zgomotul realizat de către copiator, se va evita amplasarea acestuia în

apropierea spaţiilor care necesită linişte (cum este cel de lectură, spre exemplu). Cererile de

multiplicare vor fi analizate atent de către profesorul documentarist, astfel încât să nu fie

încălcată legea în vigoare.

Dotări recomandate:

                   copiator;

                   maşină de spiralat;

                   aparatură tipografică.

 

                                                                                                  

                                                      PROF. DOC.

                                                                   BUHA LAVINIA GABRIELA

PROFESORUL DOCUMENTARIST

Perfecţionarea prin grade didactice – mit sau realitate?

Orice  profesor,  suplinitor calificat  sau  titular,  trebuie  să  obţină,  pe parcursul a cel puţin 6 ani, grade didactice: definitivatul, gradul didactic II şi gradul didactic I. Pentru cei ce urmează studii doctorale şi le finalizează înainte de obţinerea  gradului  didactic  I,  acest  grad  este  obţinut  automat  pe  baza doctoratului. În acest sens, înainte de recunoaşterea gradului I se efectuează o inspecţie specială. Pentru  profesorii  titulari,  obţinerea  definitivatului  este  obligatorie  în decursul a maxim 5 ani de la titularizare, riscând altfel să piardă titulatura. Deşi centrele de documentare şi informare există de 10 ani în România, funcţia didactică a profesorului documentarist există şi este ocupată de către cadre didactice calificate doar de aproximativ 2 ani.

La fel ca şi ceilalţi profesori, profesorul documentarist trebuie să obţină gradele didactice. La momentul publicării acestui articol, profesorii documentarişti nu ştiu unde şi cum îşi vor putea susţine şi obţine gradele didactice. Există printre profesorii  documentarişti,  profesori  care  au  obţinut  deja  grade  didactice (definitivat, gardul II sau gradul I) într-o altă specializare obţinută anterior. Acestora li se recunosc gradele obţinute, dar sunt destui profesori documentarişti care în vara anului 2010 ar trebui să-şi dea definitivatul, să aibă inspecţiile necesare efectuate. Unele inspectorate şcolare judeţene nu au un inspector de specialitate care să poată face aceste inspecţii. Există metodişti la Casele corpului didactic care ar putea să facă aceste inspecţii, dar unii au altă specializare decât profesorul documentarist. Cred că inspecţiile, care în mod normal se fac la orele de curs pentru profesorii care predau o anumită disciplină, s-ar putea să fie făcute la activităţile desfăşurate şi organizate în CDI, fără a fi neapărat necesară existenţa orelor de predare în norma profesorului documentarist.

Profesorul documentarist are şi el un portofoliu, realizează planificarea activităţilor, fişe de activitate şi alte documente specifice şi utile desfăşurării activităţii.  Deci,  condiţiile  necesare,  din  punctul  de  vedere  al  profesorului documentarist ar putea fi îndeplinite.

                                    Însă, nu există o bază legală, o metodologie şi o programă, măcar pentru definitivarea în învăţământ a profesorului documentarist, măcar a acelor profesori cu o singură specializare (bibliologie şi biblioteconomie, de exemplu).Nu există, cel puţin în partea de vest a ţării vreu Departament pentru pregătirea personalului didactic care să se ocupe de gradele didactice pentru profesorii documentarişti. E adevărat, demersuri s-au făcut la DPPPD din cadrul Universităţii din Oradea, dar se pare că ministerul de resort e prea preocupat de aprobarea şi promulgarea faimoasei LEGI A EDUCAŢIEI NAŢIONALE, care nu face referire nici cât e negru sub unghie la gradele didactice a profesorului documentarist. Mă întreb, oare de ce s-au zbătut atât francezii să aducă în România  Centrele  de  documentare  şi  informare  şi  meseria  de  profesor documentarist (urmare firească a înfiinţării CDI-urilor), ca acum cei care ocupă acest post, titulari sau suplinitori, să fie în imposibilitatea de a susţine un grad didactic.

                                                                Profesor documentarist, Laura Păicuţ

                                                     Calendar cultural – luna Mai

Ziua Internaţională a Muncii (1 mai)

Ziua Mondială a Libertatii Presei (3 mai)

Topîrceanu, George (20 martie 1886 – 7 mai 1937) poet, prozator şi publicist ; 73 de ani de la moarte

Ziua Internaţională a Crucii Roşii (8 mai)

Ziua Europei (9 mai)

Blaga, Lucian (9 mai 1895 – 6 mai 1961) filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat ; 115 ani de la naştere

Ziua Latinităţiii (15 mai)

Ziua Internaţională a Familiei (15 mai)

Preda, Marin (5 august 1922 – 16 mai 1980) nuvelist şi romancier ; 30 de ani de la moarte

Popovici, Titus (16 mai 1930 – 30 noiembrie 1994) scriitor şi scenarist ; 80 de ani de la naştere

Ziua Mondială a Protecţiei Mediului (17 mai)

Ziua Internaţională a Muzeelor (18 mai)

Ziua Internaţională a Diversitatii Culturale (21 mai)

Arghezi, Tudor (21 mai 1880 – 14 iulie 1967) poet ; 130 de ani de la naştere

Rhédei Lajos (1760 – 21 mai 1831) filantrop ; 179 de ani de la moarte

Sebastian, Mihail (18 octombrie 1907 – 29 mai 1945) romancier şi dramaturg ; 65 de ani de la moarte

Ziua Mondială de luptă împotriva fumatului (31 mai)

Ghibu, Onisifor (31 mai 1883 – 3 octombrie 1972) profesor ; 127 de ani de la naştere

  

                                                 DESPRE MURPHY

Legile lui Murphy sunt cunoscute in toata lumea, sunt afisate in birourile politicienilor si ale cercetatorilor, in atelierele de proiectare si in cabinetele consultantilor financiari, ale universitarilor si ale studentilor. Toata lumea se amuza cu ele. Stimulati de spiritul lor, numerosi specialisti au creat legi ce le poarta numele, legi ce sintetizeaza o experienta intr-un domeniu anume sau surprind paradoxurile vietii cotidiene. Legile lui Parkinson, legile lui Peter, legile lui Finagle sunt la fel de celebre ca cele ale lui Murphy. Dar a existat oare Murphy?MURPHY a existat, el este un personaj real. Identitatea lui, ca si originea aparitiei primei legi – singura originala, celelalte fiind create de autori anonimi – au fost dezvaluite intr-un articol aparut in 1977 in ziarul american "Los Angeles Time". Autorul George E. Nichols, lucra in cadrul proiectului  "Viking" la NASA, caresponsabil cu fiabilitatea si controlul calitatii. El isi aminteste urmatoarele:"Totul s-a intamplat in 1949, la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timp ce lucra la proiectul MX 981. Colonelul J.P. Stapp conducea un sir de experiente asupra impactului la prabusirea pe pista de aterizare. Proiectul apartinea  firmei  Northrop  Aircraft  care  lucra  ca  subcontractanta  pentru Laboratorul Aero Medical al firmei Wright Field. Eu eram managerul proiectului Northrop. Capitanul Ed Murphy era un inginer, angajat al lui Wright Field. Enervat de proasta functionare a unei curele de transmisie, datorita defectuoasei imbinari

la capete a curelei, Ed Murphy a exclamat: "- Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!" – referindu-se la tehnicianul care a imbinat gresit capetele benzii.Cateva saptamani mai tarziu, la o conferinta de presa, colonelul Stapp a afirmat ca rezultatele excelente pe care le-am obtinut de-a lungul a cativa ani de experiente de aterizari fortate, fara nici un accident, se datoreaza "increderii noastre absolute" in ceea ce el a denumit atunci "legea lui Murphy", si a "efortului pe care l-am facut permanent pentru a preintampina posibilele ei consecinte

negative". Presa a asigurat, in lunile care au urmat, o raspandire a "legii lui Murphy" si apoi a diferitelor ei variante si aplicatii". Aceasta a asigurat, asadar, istoria uneia dintre cele mai cunoscute legi naturale care, se pare, guverneaza tot ce este viu. si relatiile viului cu materia neinsufletita. Poate ca este chiar o lege Universala…

                            Murphy este primul om care a observat ca acolo unde exista posibilitatea ca lucrurile sa mearga rau, va fi rau. Desi trista in felul ei, aceasta observatie a insemnat un pas inainte pentru umanitate in a intelege de ce viata si lucrurile isi urmeaza cursul lor. Intr-un fel "deranjanta" in interiorul psihicului uman, aceasta

revelatie a facut in asa fel incat sa nu mai privim niciodata lumea cu aceeasi ochi. Murphy a extrapolat teoria de baza si a dat nastere la faimoasele legi ce-i poarta si numele, dealtfel. Am putea spune ca a fost unul dintre cei mai mari ganditori ai timpurilor noastre. El a reusit intr-un fel oarecare sa sustraga esentialul din perversitatea vietii si felul in care a fost conceputa. A spus: "Daca e imposibil ca ceva rau sa se intample, se va intampla oricum". Acel moment a fost unul important in istorie, iar ideile lui Murphy au fost baza pe care multi altii au construit timp de generatii. Cu alte cuvinte, a existat un singur Murphy, dar restul au contribuit enorm la ceea ce-a inceput el.

Urmează în numărul viitor legile lui Murphy.