Comunicare reprezintă înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de către dicționarul explicativ pentru comunicare. Deși pare simplu înțelesul comunicării este mult mai complex și plin de substrat. Comunicarea are o mulțime de înțelesuri, o mulțime de scopuri și cam tot atâtea metode de exprimare și manifestare. Nu există o definiție concretă a comunicării însă se poate spune cel puțin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenționată a datelor, a informației.
Ce se înțelege prin comunicare:
- o provocare constantă pentru psihologia socială;
- o activitate;
- satisfacerea nevoile personale;
- legătura între oameni, etc.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista în transmitere și în comunicare. Este mai mult decât o legătură verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa dețină în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă în comun scopuri, convingeri aspirații, cunoștințe - o înțelegere comuna - "același spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziții emoționale și intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la așteptări și cerințe.
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel para-verbal (ton, volum, viteza de rostire...) și 55% la nivelul non-verbal (expresia faciala, poziția, mișcarea, îmbrăcămintea etc.).
Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicții, comunicarea poate fi eficace.
Dacă însă intre niveluri exista contradicții, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Tipuri de comunicare:
- Comunicarea intrapersonală . Este comunicarea în și către sine.
- Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.
- Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor și comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alți oamenii.
- Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un număr mare de oameni.
Scopul comunicării:
· sa atenționăm pe alții.
· sa informam pe alții.
· sa explicam ceva.
· sa distram.
· sa descriem.
· sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele înțelesuri ale comunicării pe care o folosim și o trăim zilnic, folosim următorii trei termeni:
a. Forma comunicării
Este un mod al comunicării asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.
Aceste forme sunt distincte și separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt făcute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii și ortografiei), atunci noi cream cuvinte și "forma" scrierii.
b. Mediul comunicării
Este un mijloc al comunicării care combina mai multe forme.
Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care folosește forme ale comunicării precum sunt cuvintele, imaginile și desenele.
c. Media
Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.
Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele și revistele. Toate acestea sunt distincte și prin modul prin care pot include un număr de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea oferă cuvinte, imagini și muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicării bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica și cel care receptează.
Limbajul este codul cu care este transmisă informația, reprezintă unealta comunicării.
În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării,este liantul între cel ce transmite informația ,emițător, și cel ce primește informația, receptor. Limbajul determina forma comunicării. El este de trei feluri:
Limbaj scris.
Limbaj verbal.
Limbaj non verbal.
Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interacțiune personala și interpersonala. Interacțiunea simbolica subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental în devenirea sinelui și judecații.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.
Comunicarea are o foarte mare influență asupra personalității deoarece în ziua de azi individul se definește în funcție de ceilalți iar comportamentul reprezinta o construcție a persoanei în interacțiunea cu ceilalți. Interacțiune atrage concomitent comunicare.
Sinele se construiește în interacțiune cu ceilalți. În felul acesta, definirea unei situații nu este niciodată strict individuala, deși apare astfel; în același timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalți, ci introduce note personale în orice evaluare și răspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atât cresc șansele de a se crea personalități puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate și integrarea în aceasta.
Lipsa comunicării atrage o îndepărtare iminenta față de grup, echipa, societate, etc.
Dacă luam în discuție termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamna reguli, reputație, țel, munca în echipă, etc . Sensuri determinate de interacțiune deci de comunicare. Atâta timp cat exista o buna comunicare există și un randament maxim, însă dacă aceasta lipsește se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.
Funcționarea unui grup mai mare se bazează pe rețeaua care conectează diferite părți ale sale și-i asigură coerenta. Nuanța pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O rețea sau o instituție nu funcționează în mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerințe: ea funcționează pentru ca persoanele aflate în diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situația în care sunt chemate sa acționeze"
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne naștem. Noi învățăm sa comunicam. De aceea trebuie să studiem ce învățăm ca să putem folosi cunoștințele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creație și schimb de înțelesuri. Aceste înțelesuri sunt reprezentate prin "semne" și "coduri". Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să "citească" înțelesul tuturor acțiunilor umane. Observarea și înțelegerea acestui proces poate sa ne facă sa fim mai conștienți referitor la ce se întâmpla când comunicam.
Este o alta lectura a comunicării și semnificației sale legata de data aceasta de procese sociale de adâncime, cum ar fi conservarea identității și coeziunii, exercitarea funcției vitale de integrare sociala, de menținere și consolidare a unui humus psihologic comun. În nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fără comuni-care: nici în cea de dobândire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici în cea de transmitere a zestrei culturale, nici în construirea acordului asupra unor probleme și dezlegări. comunicarea semnifica mult mai mult decât schimbul și răspândirea de informații; comunicarea creează și menținea societatea.
Reflecţii şi maxime:
"E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte."
M. Eminescu
"Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman."
T. Vianu
"Cât de puternice sunt cuvintele drepte. "
Biblia
"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire."
Rudyard Kipling
"Pana de scris este mai puternică de cât sabia"
Shakespeare
"Ca să pregătești o buna cuvântare spontană îți trebuie mai mult de trei săptămâni. "
Mark Twain
"Scrierea la persoana a treia deseori ne permite să ne ascundem în spatele organizației. "
H. Schwartz
"Precizarea înțelesului termenilor este cea dintâi precauție care se ia în orice discuție."
P. P. Negulescu
"O cuvântare fără scop specificat este ca o călătorie fără destinație."
Ralph C. Emedley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu